ei bine nu știam

de virtuțile terapeutice ale amneziilor mele

da’ tu vi și îmi spui că mi-ai folosit

poemele pe post de antidepresive



s-a descoperit științific că femeile

sunt mai sărace în serotonină

doamne cît de pe jumătate plin

mai poate să-mi fie paharul…



și pe deasupra mie-mi place iarna ca să vezi

pe malul mării mai ales

să mă plimb fără rost și senin

pe o plajă proaspăt vindecată

de rîia de chiștoace și manele



mă-ntreb cît pot să fiu așa vindecător

și ce noroc mai e pe capul meu de tont

adesea stupefiant de singur

pierdut pe cîmpuri ca un balot de paie

rumegat de oi și încolțit de cîini



venind la tine cu toate astea

ca toamna cu victorii și dezastre

iar tu să-mi spui

că ți se luminează casa…



se pare că uneori fac gesturi inexplicabile

uite azi-vară de pildă mi s-a furișat

pe geam un pic de cer și tu

mă întrebai de ce deschid

că poate o să intre ploaia

în romantismul ăsta al meu



eheei ți-am spus că nu că va intra

doar

o picătură senină

de curcubeu