De-o moneda-i în tăcere vremea,
Sunet stins și veșnic rece,
În destin se îneacă lenea
Și-o speranță dintr-a zecea.

Cap în cap un șir de pietre,
Salbă, zid, mărgele, case,
Doamne, leli, poveste veche,
Numere de noua , șase.

Sunt și ești ascuns de coduri,
După buchii în pachete,
Matrici pline de imagini,
Vuiete de sub caschete.

Lumea-i falsă fără forme,
Și lipsită de miresme,
De cafea si ceai arome
Ne mai îmbătăm de-o vreme.