Te iert cu drag,
căci răul e neștiință...
Dar nu te mai doresc.
Mi-ajunge iarna...
E somnul dinainte de trezire,
când pacea-n piept
închide blândă rana...

Adio,
până dincolo de ramuri…
Te-oi înflori din nou
la primăvară,
cu gândul gol
de vraja ta din muguri,
cu trupu-nmiresmat…
de floarea-ți rară…

/ Săracă sunt?... În
liniștea din suflet…
nu mă mai tulbură demult
nici o minune…
Mă-ntreb…
când ai distrus iubirea-n mine…
mai despuiat de frumusețe…
sau de slăbiciune?... /

Ciclul: Fire de păpădie
05 Decembrie 2008