Inexprimabila mea singurătate se adună
pas cu pas
azi o femeie
mâine nimeni
apoi un trandafir unei necunoscute în Hard Rock Cafe

Inexprimabila tristețe
alungă răsucirile de vânt
aș plânge dac-ar fi permis
să plângi în versuri

Impresionez

Nu mai găsesc răbdare pentru începuturi
pas cu pas
cedez
îmi moare la intrare
râde un prieten
am crezut atât de mult în nesfârșitul iubirii mele
încât râd alături de el
privind fotografiile din folderul „Remains of the day”
copilul și femeia de iubit pentru totdeauna
mă îmbrățișează
ea avea doi amanți
eu foarte multă morgă
copilul o rană
eram fericiți atunci
nu știam cât de singuri suntem
născuți
pentru plecare
unul de lângă celălalt
nimic nu va înlocui
gâdilatul de seară
în trei
în doi
mă gâdil singur
și mă gândesc
voi la ce dracu vă hliziți
nici n-am batiste pentru voi toți
nu mai râdeți cu lacrimi
râdeți și voi cu icnete, cu altceva decât mine
lașul
vindecat de confesiuni

Felicitări

Sunteți martorii ratării
inexprimabilei mele singurătăți