Limba ingerilor
“La inceput a fost cuvantul…”

in ce limba vorbesc, Doamne, ingerii tai?
In ebraica, in rusa, sau in limba romana,
In franceza, engleza? – sunt blajini, sau sunt rai
Cu copiii lor, ingeri, cand ii scapa din mana?

In ce limba ii doare, in ce limba zambesc,
In ce limba, Tu, Doamne, le vorbesti si-i observi,
In ce limba mananca din Pastorul ceresc,
Cred ca Tu le-ai durat doar o limba de nervi!

Si pe limba de nervi, i-ai facut sa ii doara,
Fiecare durere, fiecare suspin,
Peste aripi le-ai pus omeneasca povara,
Si le-ai spus: Suferiti! tot pe limba de chin!

Si le-ai spus: cum va doare, nu le-ai spus: cum te simti!
Prin desert, au murit cei batrani, s-au nascut
Alti copii – ingeri toti, toti din ingeri parinti,
Pe o limba de nervi, ne traduc din pamant –

Si pe limba de nervi, eu te rog, nerv pe mana:
Fa-i pe toti, ca pe noi, robii tai printre ingeri,
Doar din Fiul tau, Doamne, nicaieri, sa nu sangeri,
Ca e greu sa mai nasti un Hristos, in romana –

Ca e greu sa mai nasti printre ingeri, o oaie,
Este greu sa-i mai dai, din pasune, un fir,
Toti iti cer, toti pretind, in negot toti te-ndoaie,
Si raman cu Hristos intr-un cer-cimitir –

De aceea, nu stiu pentru care socoata
Nu avem limba noastra, limba sfanta in cer,
Ca o limba de clopot, in Treime sa bata
Chiar de Sfanta Treime are suflet de fier!

Iarta-ti, Doamne, un inger care uita ca are
Si el, nervi, si o limba, si e doar de pamant,
Dar mai are frati-ingeri chiar si peste hotare,
Si-a-nvatat in romana, sa il doara-un cuvant!

16 mai 2006