Nu se limpezea întunericul
și răspunsul tău zâmbea ghiduș,
lipit de un gard,
ochii mâncau din conturul femeii,
colorau negru foamea de ea.

Între voi nu era spațiu,
adunai în tine
umerii ei rotunzi,
palmele chemau șoapta.

Ai fi spart luna
cu unghiile frânte,
tot plinul se răzvrătea
masculin
să nu muște zemos aromele.

Odată cu sângele,
te-a inundat ziua,
călind în soare dorul
de o noapte neavută.
Azi nu mai spui,
e prea devreme
să o iubești.