cu virginala pufului paloare
așteaptă păpădiile-n fânețe
iar vântul le dezbracă de culoare
din fugă dăruindu-le binețe

e felul lui la dans să le invite
purtându-le vrăjite înspre zare
în ritmuri repezi parcă aiurite
umplându-le de saț și de ardoare

nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte
în lumea largă într-un gest firesc
e felul lor în drumul către moarte
să-i spună adierii „te iubesc”