la marginea privirii
te-așteaptă dincolo
hainele
într-un sac de plastic

mi-e greu să te scap
nu pot să-ți spun
că va fi bine
nici eu nu știu ce se va alege de tine
ce-ai vrea să-ți spun
să te mint acum
cănd ești atât de fragil

solzii tăi se răsucesc și redevin pene
răsuflarea ta plină de sare
o soarbe
prin venele privirilor tale

în camera asta cu tavanul aproape
tu te lovești de toate speriat
lași urme de sânge
este o mână trecută pe coarde
palma ce-ți șterge sudoarea
o mână trecută prin toate
corzile

nu mai e mult
ești singură, părul tău strâns ca o piatră
frunze peste frunze
depărtări nemișcate
nu mă pot opri
nu mă strânge

mut canalele caut
frecvența
părul tău flutură
țin în brațe caldă
caldă
neputința mea

ies din mine
și deodată
toate tac