agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-12 | [This text should be read in romana] |
Mereu mi-am dorit sa imi vad viitorul.
Astazi m-am decis sa-l visez. Si iata visul meu: Eu,peste 10 ani! Locuiesc intr-o casuta din poveste- Nu de ciocolata,nici de turta dulce, ci o casuta perfecta,asemeni viitorului- Ciudat insa, aceasta seamana foarte mult cu casa actuala. Ma plimb putin prin camere si ajung in bucatarie, pe frigider gasesc un biletel plin cu date si intamplari. Citesc cateva randuri si-mi dau seama ca e un orar al unui copil. Dar scrisul de pe biletel este al meu. Oare...am un copilas? Cred ca in viitorul actual am o familie, daca ar fi asa,mi-as dori o fetita, as creste-o in acelasi spirit in care am fost crescuta si eu... Citesc inca o data biletelul si ma uit la ceas. Ceasul meu indica ora 14.00 pe hartiuta asta ar insemna ca e timpul povestilor. De mana ma trage cineva de cateva clipe, dar nu am simtit asta pana acum. Ma uit in jos si vad o mogaldeata mica cu parul balai si ochi de clestar. Ce dulce e piticul! E o fetita! si imi spune "mami, mami e timpul povestilor!"- E copilasul meu - ... Ce frumos e! Imi prinde cu manuta ei degetul aratator si ma trage spre o camera alaturata. Se aseaza pe patul din mijlocul ei si imi aseaza pe brate o carte, O carte de povesti. Se uita la mine sfios si imi cere sa-i citesc o poveste despre trei fetite croitorese, care,conform spuselor ei,ia-u facut cadou o pereche de pijamale- chiar pijamalele pe care le purta- pentru ca fusese cuminte si ascultase de parinti. hi hi,acum e ora 14.30,iar fiica mea doarme ca un ingeras. Privind-o plutind in lumea viselor ma face sa zambesc, imi aduce aminte de copilarie, Ce frumos e sa fii copil! Cand suntem mici nu doim decat sa fim mari, nestiind ce inseamna defapt aceste lucru. Iar cand suntem mari ravnim la copilarie. Ce ironie ... Parasesc camera plina de magie si pasesc acum spre prezent. Dar de data asta mai increzatoare ca oricand! pentru ca stiu sigur un lucru: acolo,undeva,ma asteapta un ghemotoc a carui viitor depinde de mine!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy