Condeiul greu atarna intre degetele
Ce poate au uitat sa simta o hartie,
Cuvintele vin poate din visele
Care se nasc subit si nu se stie
De ce-au venit? De ce apar?
Poate-am uitat... poate n-am vrut...
Sa trec prin viata ta si sa dispar
Nu mai exista viitor, caci nu mai stiu ce a trecut
Caci clipa asta, fericire, se naste si ramane avatar.

Un vis e poate efemer, dar clipa e o vesnicie
Se nasc acum din nou cuvinte, imagini... poate vise
De mult uitate intr-un colt.
De ce gandesc acum la ... tine?
De ce ma pierd ? Si nu mai pot ...
Sa imi vad viata fara tine ?