dincolo de geam
lumea imaterială
clinchetele amestecate
vocile și privirile
au întemnițată în ele
o singurătate izbitoare

te văd în fiecare dimineață
cu picioarele tale goale, de balerină
strecurându-te printre obiectele
aruncate în dezordine prin cameră
sfârcurile zvâcnind sub ploaia de lumină
cum bei ceaiul ca într-un ritual budist

răsfrântă peste lumea de afară
respirația capătă un ritm inutil
atât de ușor sesizabil la trecerea
mâinii stângi peste corpul aplecat
asupra ceștii

ce senzație infernală
să vezi șirul mașinilor
aruncate peste șoseaua încinsă
de sus orașul pare un fluture uriaș
cu mii de ochi încrustați
pe aripi

să ne retragem
privirea lui
ne va însingura
și mai mult