albim la figurat de albastreala,
mai motaim cu papion la gat,
adorm si sforai in haine de gala,
tu in halatul alb de vis urat
te misti in atmosfere-apasatoare
cautandu-ma in chenarele
mortii si vietii,
mortii si vii nu ti-au dat chemare,
ai picat iar

iar nu ma mai poti vedea cu anii
care-au trecut intre noi doi,
eu adormitul mai fac nani
si-i las pe toti criticii mei
sa vada ce nu vad nici eu
in pijamaua roz bon-bon,
in coltul rupt de la maieu.

albim, iubire, mai albim
in visele involburate
care se strang la noi in viata
deslusite pe jumatate
oarbe, pe jumatate lipsa.

semnul de carte a ramas nepus
psihoterapie
pe cant de gand ucis,
uite ca mor
si tot n-am spus
ce-aveam de spus,...

amarnic vis!