Ultima clipă de dor

Ce cade ca un vultur în neant
E așternut pe buzele-n uitare,
Și plânge gingaș, parcă fermecat,
Se uită cu tristețe la fata-n așteptare.

Se adâncește-n păru-i parfumat
Și-n pielea-i albă se proclamă
Nebun chemat la un bolnav pe pat,
Ființă mistică și de aramă.

Un țipăt se strivește peste gene,
O șoaptă se încurcă-n jocul mut,
Pătrunde și se așează printre vene
Fiorul ce în inimă a crescut.

…………………………………….

Să zboare nu mai poate,
Să plângă nici atât,
Ucis a fost în noapte
Și zace pe mormânt.