de la o vreme port ochelari

pentru a fi mai aproape de tine

atâtea tentative nereușite de sinucidere

pe o foaie de hârtie

de-aș putea să-mi schimb viața iubind o radieră

de-aș putea să opresc timpul în lacrima unei batiste

merg desculț și umbra îmi gâdilă tălpile

îmi cresc flori în palme

merg cu haina descheiată

nu mai încap în mine de atâta dragoste

scormonesc pământul cu un baston

poate-mi voi găsi liniștea

de la o vreme port ochelari

și ochelarii mă poartă spre alte chipuri în oglindă

atâtea tentative nereușite de a trăi

într-o lume de vise coșmarul unei vieți

de-aș putea să-mi scurtez viața

iubind o nenorocită de boală

de-aș putea să-mi scuip sângele

în ochii timpului

merg la întâmplare

pe aceeași linie dreaptă

cu picioarele împleticite

cu noduri la șireturi

cu palmele încrucișate

adorm în brațele singurătății