nu că n-aș fi avut ce să-i spun...
eu eram doar o femeie mică și verde
îi zgâriam cu unghiile fesele
îi mușcam șoldurile pe rând
buzele mi le rotunjeam onctuos
peste vietățile trupului său
colcăind
epiderma îi țipa sacadat
se-alungea se-aprindea se rotea
împrejurul mâinilor mele
i se împerecheau în fugă
canguri în pântece
transpira
duhnea a lapte a vin roșu
a lăcuste strivite în miere
trebuie să-i fi fost lepădat
vreun leÈ™ de rechin
lângă coapsă
trebuie să-i fi fost stropit
mijlocul stătut
cu sânge de bivol
nu că n-ar fi fost nevoie să-i spun...
eu eram o femeie mică plinuță și verde
îl ademeneam între ape
îl închideam în cercuri
și-apoi devorându-l
il iubeam pe de-a-ntregul