Maestre,mă atacă melcii...
Și-au luat căsuțele-n spinare
Și au intrat precum berbecii
În clipa mea de închinare

Prin parcuri,adormind,statui
S-au relevat în existență
Bat în clopotniță un cui
Și spânzur starea de latență

În care tremură o frunză
Cu vene arse de acid
Întro osmoză gri-confuză
Pe tencuiala unui zid

Plutesc în ape de oglindă
-O-ndepărtare de sfărșit
Concentric sufletu-mi să tindă
Mereu spre plusul infinit.