Pe banca,langa mine sta un om
Dar acest om are o fata ciudata,
Privirea lui este indreptata undeva spre infinit
Iar gandurile-i parca vor sa evadeze din idei.

Ma uit la el si-l ating usor;
El tresare si ma priveste nedumerit...
Ochii lui ma infioara profund
De parca m-ar hipnotiza.

Si il intreb:- Domnule,va simtiti rau?
Dar el privindu-ma in ochi imi zice:
-Nu ma simt rau, ma simt... parasit!
Si eu indurerat de raspunsul lui ma intristez.

Il intreb iar:- Cine sunteti dvs.?
Dar el privindu-ma absent imi spune:
-Sunt chiar tu!
Si zicand aceasta s-a ridicat si a mers catre soare.

Am observat ca in loc de brate avea aripi,
Iar in gand imi suna obsesiv raspunsul lui...
Dar el ghicindu-mi gandul imi zice:
-Sunt protectorul tau.Sunt chiar tu!
Vino cu mine; imi mai zise el,
Pentru ca suntem unul si acelasi
Daca vom merge amandoi pana la capatul pamantului
Nu ne vom pierde niciodata!

N-am stiut ce sa-i raspund si am stat pe loc
Dar el nerabdator si trist a plecat grabit.
In clipa aceea am simtit cum sufletul meu
S-a transformat intr-o salcie plangatoare leganata de vant.

S-a rupt in doua sufletul din mine,
O parte a plecat cu omul inger
Cealalata parte a ramas in mine
Tanguindu-se dupa jumatatea lui.

Acum eu am o fata ciudata.
Privirea mea este indreptata undeva spre infinit,
Ochii mei sunt nedumeriti si tristi
Privind mersul spre soare a omului inger.

-Stai! ii strig speriat, asteapta-ma si pe mine.
Dar el privindu-ma cu repros imi spune:
-Acum e prea tarziu; nu mai poti veni cu mine
Pentru ca nu crezi in omul de langa tine.
Stii tu cine sunt eu? -imi spune el cu repros-
Eram o parte a chipului tau trist,
Eram jumatatea gandurilor tale...
Eram cu tine pentru ca eram chiar tu!

Si omul inger a plecat lasandu-ma singur pe banca.

Nu mai am altceva de facut decat sa sper
Ca omul inger va veni inapoi...
De aceea imi indrept privirea undeva spre soare
Asteptandu-l pe el.