Sunt cel ce naște lauri dimineața
Și pân' la prânz îngroapă vagabonzi
În tufele de laur, diavoli blonzi
Îmi joacă-n gând și sora mea e ceața.

Sunt cel care trezește dimineața
Și-i trage zilei pledul peste ochi,
Cântându-i vremii, noaptea, de deochi,
Să nu o mai înfrunte roșu gheața.

Sunt cel ce crește-n verde dimineața
Și umple o căldare cu noroc,
Sorbind din sucul nemaifiert de soc,
Să facă mai cuminte pe paiața.

Sunt cel care ascultă dimineața
Cum mai respiri, cum intri iar în joc
Cu ochii-aprinsi, cu zâmbetul de foc,
Ce-mi tot încuie și descuie viața.