Þipăt trist de clipă neuitată
E glasul tău ce mă preface în tăcere,
Tu ești bacanta din visul meu păgân
Plasmuită din lacrimi de durere
Ce se înfruptă din gândul meu nebun

Te chem cu glasul stins
De suflet gol de amintiri,
De când în mrejele-ți de foc m-ai prins
Trăiesc din năluciri.