Mintea perversă,
ucide puritatea
crinului uscat.

Sufletul rece
a înghețat inima -
berzele pleacă.

Cuvinte dure
rănesc visele noastre –
câmpul e pustiu.

Frunza desprinsă,
e sfîșiată de vînt
și simte moartea.

Ploaia maruntă
mângâie crizantema –
trupul se frînge.

Timpul vindecă
durerile vechi și noi -
asternând bruma.