Truismele se nasc cu un "Evrika !"
Rastignit pe masa de scris
Visul meu se viseaza pe sine
Cum mucegaiul viseaza apa murita-n pereti
Metri patrati se-ncovoaie
Cu fiecare noua exclamare
Cu fiecare hohot inabusit in iarba
Cu fiecare os ce-ngroasa nemurirea

Cineva se va satura odata de noi
Renuntand sa mai fie
Si ziua aceea se apropie
Cu pasi marunti pe creier
Daca nu cumva am depasit deja granita
Expirandu-ne termenul de garantie