te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar dacă
ziua aceasta s-a crăpat la colțuri într-un azur de singurătate
tu trebuie să știi cum îmi picură în creștet ecourile toamnei târzii
din pântecul ei pe pereți mi se scurg amintirile unui noiembrie născut în plină vară
am rostogolit roțile silabelor să te pot găsi printre cuvinte altfel de cum vrei să pari
înainte să se facă lumină am așezat poemele tale în tablouri discrete mimând țărmurile mediteranei
e toamă târzie undeva o pădure de fagi îmi spunea că te lași uneori pradă viselor sub perna zilelor
te ademenea ruginiu chipul hoților de slove să te așeze cuvânt între două coperți
cu creștetul în nori și pasul sigur răstigneai în fiecare toamnă frunzele în geamurile casei
să fi fost tu femeia pădurilor de pe colinele munților ce-și revărsa iubirea în pletele bărbaților
sau poate strigătul neștiutor peste prag ce înmugurea drumuri spre sud ferecat în versuri încă nescrise
femeia exaltată în iubiri obsesive se desface din noapte unduioasă senină ca un cireșar
nu nu ești tu femeia aceea chipul tău cuminte se ascunde în propria-ți umbră sub cerul cald de vară
ești poate femeia pictată în falduri de primadonă unde soarele își culca obrazul desenându-ți sub pleoape valurile sparte
cineva îmi spunea să te caut în mirosul de iarbă acolo îmbeți vraja ispitelor
tu mi-ai spus întinde mâna și am întins mâna să-ți cutreier gândul sub rădăcini de cântec
îmi spuneai sunt o femeie lunatică cu fruntea de var cu crivățul pe pleoape
sau poate o stâncă roșie arsă de soare ce ademenește cu săruturi cocorii spre înalturi
te cunosc femeie peste mijlocul tău și-au prins pescărușii aripile mimându-ți șoldurile ca într-un dans
ești prinsă definitiv în valurile toamnei înfășurată în mătăsuri viclene zburdalnici te sărută fiorii unui alt anotimp

plutesc în aer arome de toamnă târzie un pas și cu altul fac două zile de viață într-una
te cunosc femeie cum nici nu-și închipuie luna zâmbești la fereastră

vineri mama își dormea somn întreg între perne
răspundea la întrebări lăsând durerea să-i decupeze
în trup fluturi de purpură eu scânceam
mi-era foame de carnea tuturor cuvintelor
ce ma răsturnaseră în lume