De voi sfarsi , amice , promite-mi , nu vei plange ,
Nu merit multe lacrimi si nu vreau nici prohod
Caci fost-am doar in viata un bulgare ce ninge
Cu fiece traire si m-am simtit narod .

Am fost doar o greseala facuta de natura
Caci nu eram nascut pentru o lume dura
Am vrut sa par un altul , dar tot mereu m-afund
In ganduri ;i imagini , in vise fara fund .

Doream ca toti din juru-mi sa fie fericiti ,
Sa dau mereu sperante chiar celor ne-mpliniti ,
Gafam in orice fapta , jigneam cu ochi ganditi ,
Eu si aceasta lume eram nepotriviti .

Eram un singuratic , un lup strain de jungla ,
Simteam cum ceilalti oameni de langa ei m-alunga
Ca pe un suplu sarpe , ca pe un pui de Iuda
Si m-ascundeam sub ganduri ca sub o luna nuda .

Si toti acei ce-o clipa la mine au tinut
Eu i-am ranit pe data si , iata , i-am pierdut ,
Prea bine stii , amice , prea bine stii cum sunt
Si poate ti-ai dat seama ca n-am nimica sfant .

Deci , dragul meu prieten , sa razi cu hohot , lume
Caci m-am facut adesea ca pot sa rad si eu ,
Uitati c-am plans in mine , c-am fost candva pe lume
Si-acum ea poate-i buna cand nu mai exist eu .