pe targa moale
bătrânul se întindea după somn
nebunia îl ținea de mâna
cu care ar fi vrut să își scarpine barba

ferestrele roteau halouri fără aripi
de la stânga spre dreapta
cadru de cadru viața își turna
nestingherită filmul cu iz de negare

copilul expulzat din amnioza călduță tresărea
în vârful unghiei fără număr pipăind legătura cu cerul
din cerc în cerc tot mai mare și mai gol
până la prăbușirea finală într-o rețea de riduri

drumul spart în pași
minat de umbre violete
contuziona evenimentul viețuirii de dinainte de .
nu mai trecuse nimeni pe acolo nu erau urme de urs

cerul împleticit în iedera ferestrei
cadru de cadru mai strâns ascundea urletul
bătrânul se prelungea insidios prin curele
spre moartea cu cap tuns

câinele se încolăcise pe prag cu scâncet
păzindu-l să iasă din barbă unghie rid
din sudoarea încheieturilor crucificate
ca o scânteie de iască

pe targa moale
bătrânul se întindea după viață
nebunia îl ținea de mâna
cu care ar fi vrut să schițeze salutul

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.