Asculta, tu, ce timpul il masori:
Nelinistea-am inchis-o-n versul clasic,
In vers rotund cum numai adevarul
Far' de-nceput si fara de sfarsit mai este.

Da, haru-acesta poetului i-e dat,
In slefuite versuri sa inchida
Nelinistea eterna - chinurile lumii -,
In cant paradigmatic transformand-o.

Putine stihuri, ciobanesti cuvinte
De adevarul vesnic striga lumii.
Ca vantul daltuind in stanca tare,
Splendoarea-n aspre ritmuri o croiesc.

Pe pragu-acesta, dureros ne zbatem:
Etern si repetabil - doua drumuri.