m-aș reîntoarce-n fiecare casă
aș așeza belciugul pe hârțoage
și aș ieși-n grădini printre văioage
în liniștea îmbietor rămasă
mi-e dor de larma caprelor oloage
de cerbul zvelt sărind peste crevasă
afundă caznă de genunchi apasă
și gândul vrea de munte să se roage
să mă mai rabde împrejur odată
acolo unde am lăsat un semn
învins străjer cu sabia plecată
ca să primesc de la păduri îndemn
în inima de vifore brăzdată
mi-e cugetul un sacru cerc solemn


19 ianuarie 2006