afară vântul bate-n geam
în casă încă-i rece
ce atmosferă de infern
încearcă să se-nchege

eu stau în pat și tot aștept
pe cineva să treacă
din când în când fioruri reci
mi-se preling pe pleoapă

dar nimeni ușa nu-mi deschide
și nu-mi calcă pragul
doar un pisoi bătrân și-acela
îmi zgârâie toiagul

și sunt luni de când eu stau
în patu-mi de osândă
și nu o văd decât pe Tanța
o servitoare blândă

cu ea vorbesc din când în când
îmi spune multe lucruri
încerc să râd dar și să plâng
de viață să mă bucur

o carte veche eu citesc
de-o lună și mai bine
adorm cu ea și mă trezesc
și n-o-nțeleg prea bine

mă țin durerile în lanțuri
și fța-mi este pală
trupul de plumb presează patul
și nu mă las-afară

aud cum suflă vântu-n geam
și plopii-nalți foșnesc
stropii reci lovesc în ram
și-n gratii se rotesc

eu stau în casă și privesc
stihiile de-afară
oftez încet și mă gândesc
ce cald va fi la vară...