palat nocturn pe-o culme de secundă
s-a-nvăluit cu mantie cernită
trufașă umbră pendulând grăbită
se scurge grav în liniștea fecundă
sub pleoapa-nchisă îndelung ezită
un ascuțiș în rana mea profundă
învârte lama și avid înfundă
prăseaua orei lacom bântuită
sub ruginie purpură se-afumă
pocalul tainei dintr-un rit ocult
prin vămi de nori se scurge densă humă
sămânța pildei ce s-a-ntins prea mult
alaiul clipei negre îmi sugrumă
al visului neîngânat tumult


1 martie 2005