Eu vreau ca să iubesc a doua oară
Nimic să-mi fie sfînt,capriciu sau povară,
Să duc în zorii zilei ceas de vară
Și umerii să-i las să zacă-n glod, afară.

Eu vreau și să iubesc a doua oară
Să uit ce-i sacru sau ce e profan
Să simt pe mîna-mi goală, într-o doară,
Tandrețea gurii, al gîndului alean.

Eu vreau să mai iubesc a doua oară
Să nu mai fiu uitată-n ani trecuți
Să simt privirea-ți că-n zadar mai zboară
Pe lîngă ochi-mi plînși, opaci, pierduți.

Eu vreau să tot iubesc și-a doua oară
Dar anii mulți au stins suflarea-mi, crunt;
Mă-mbăt, sperînd adesea, cu-apă chioară
Și nu văd firul anilor, crescînd, cărunt!