E timpul sa traim periculos
cu dintii sa muscam din galaxii
sa aruncam icoanele pe jos
Meduzei sa ii zamislim copii.

Sa calarim aripi de libelule
din zbor sa ne aruncam apoi in tren
jochei nebuni pe cai cu sanse nule
noi Mos Craciunii orbi fara de ren.

E timpul sa plouam galben in verde
si cianura sa purtam in guler
sa se cruceasca cel care nu crede
ca vom dresa toti serpii far-de fluier

La palme vom lua adesea cerul
iar el va plinge zilnic pe la sapte
ne va afurisi tacut tot clerul
cadelnitind avar noapte de noapte.

E timpul sa injunghiem blesteme
cu verbele pitite in carimb
poetul niciodata nu se teme
de nemurirea-i care jura strimb.