bax
nouăsprezece capace patru cutii și trei chei
plastic metal zdrențe de staniol gomoloațe
de hârtie multicoloră
o șapcă pierdută azi noapte la artificii
dungată ca zebra pe care trece

el

Colonelu' cu nouăsprezece decorații sub inimă
patru răni cangrenate și trei epoleți
șapca
ascunsă-n peisaj ca un cameleon inexotic
îl împiedică face ochii mari înalță spre cer
un deget și își strigă discursul
nouăsprezece am ucis
patru m-au nimerit și pe mine
trei eram în tranșee și aveam ochi închiși la culoare
ei aveau umbra ta fără nor în privirea cea rece
cu botul bocancului
imprimau pe obraji de copii știrea zilei
și singurul semn de noroi pe morminte ticsite

colonelul adună cu grijă
dopuri cutii zdrențele strălucitoare
și nu uită cheile
le are și el pe-ale lui dar niciodată
auzi niciodată nu strică
să pui în șir indian nouăsprezece patru și trei
de câte ori ai ocazia

ca să știi și tu
ăla cu șapca
ai noștri primeneau pe atunci anul
cu 19 fripturi din carne de cal pentru tot neamul
4 sticle de bere de contrabandă
3 lumânări pentru fiecare o mie
ce aveau să moară

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.