Doare, murgule, doareee
coama ta ruptă din soare,
că mă țin de ea vârtos
și mă arde pân’ la os,
că mă țin de ea cu frică
câtu’i lumea ea de mică,
că mă țin cu patimă
și nu-mi curge-o lacrimă
să îmi stingă focul meu
ce îmi lasă ochiul greu

Diii murgule, diiii
pân’ s-o face noaptea zi,
pân’-o curge viitura
și mi-oi potoli arsura,
că durerea mea s-o stinge
când cu ape-o voi încinge,
că durerea mea s-o trece
când cu Domnul oi petrece
în lumina cea de rai...
Hai, murgule, hai!