nu mă trezesc niciodată în același loc
azi stau lângă o cale ferată
simt mirosul dulceag-leșios al morții

sunt foarte ușoară
ca o imensă pasăre înțepenită
celule obscure amestecate cu noroi

respectă-mi somnul

nu suport paradisul vostru de ciment
prefer locurile bântuite de spirite
căsătoriile sacre
și sălciile înconjurate de insecte

această feroce luciditate
mă salvează de lume
mă trezește din orice adorație
mă face să sparg furia în dinți

stau dimineața cu mâinile bine întinse
și ea majestatea sa moartea
îmi acoperă coapsele cu pene cenușii

mă trezesc întotdeauna în ochiul ei