aș fi venit de-aș fi știut că stărui
să vezi muzeul nu să speli mașina
ai consumat fără de rost benzina
și ești de-acum un pai în ochi oricărui
ce-atâția nervi de ce să mături tina
mai bine-un strop de calm și rost să dărui
c-altfel mă zbat și în pustiu mă nărui
cum ar cresta un trunchi căzut țapina
să nu te-aud că mi-ai ajuns povară
n-ai nici un gând să-mi fii de ajutor
doar să mă tragi necontenit pe sfoară
de parc-aÈ™ fi un rebegit mosor
în telefonul cel deschis în doară
nădejdi și spaime în puzderii mor


1 octombrie 2006