diminețile căprui lasă deasupra zilei nopțile în care uităm să visăm
cufundați în jocurile noastre neștiuți de nimeni ca într-o imensă priveliște
ne lăsăm năpădiți de privirea zilelor ce se învolburează apoi…
a venit ziua

atinsă de întâmplare te caut uneori pe dunele lăsate de revărsatul prutului
zvâcnesc din când în când cuvintele ce nu reușesc nici să mai plângă
pe mal de ape îți scrii poemele le faci bărcuțe și le trimiți
fără ancore să rătăcească nepăsătoare în depărtarea fără nume

ne adunăm din când în când sub poarta sărutului
pitulați în umbra cuvântului dârdâim de dragoste
de fiecare dată ne despărțim fără amărăciune
lăsăm potecile ca semn al umbrelor
stelele aninate deasupra apelor
paharele cu gura în jos să oprim timpul
mânjim pereți în albastru să avem doar cerul nostru
pictăm discret în violet gândurile
drept țintă inima
din întâmplare deschizi o îmbrățișare
mototolită de nopțile nedormite în zori

mă joc cu mine
de-a v-ați ascunselea
acesta e jocul primordial

unde să mă ascund

unde să te ascunzi

jocul în doi e deja o poveste