Simt că e îngheț la mine în suflet,
De la frigul ce s-a așternut între noi.
Vorbele noastre de-abia se mai ating,
În melancolia a ceea ce putea să fie.
Cuvinte plutesc, încercând să se unească
Separate de un ecou surd al despărțirii,
Al despărțirii de iluzii și de vise.
Noi nu am fost niciodată împreună...
Ci pur și simplu ni s-au intersectat
Destinele pentru câteva clipe de fericire.
Buzele ni s-au unit în speranța moartă
De a găsi "ceva"-ul după care tânjeam,
Amândoi credeam că e în celălalt
Și de fapt era în fiecare dintre noi.
Am pășit pe străzile pustii ale viselor,
Mână în mână, suflet în suflet...
Umbră în umbră, iubire în amândoi.
Am dansat pe ele sfărâmându-le
Sub tălpi arzânde în inconștiența noastră.
Am prins aripi doar în brațele tale
Și am uitat pentru totdeauna de timp.
Nu mai am trecut, prezentul e amintirea
Iar viitor, era pe-undeva în privirea ta.
Eu știu că în lumea unde totul e posibil
Încă zâmbim sorții cu un sărut în care
Dăm mereu totul căutând "ceva"-ul...
Un sărut etern care ne împletește,
Ne împletește sufletele necontenit.
Genele tale încă îmi mângaie chipul,
Aici frigul nu are loc să pătrundă
Pentru că în lumea iluziilor noastre
Fericirea e vie și e chiar între noi.