privirea îți picură
ca dintr-o rană
deschisă
bobițe de sânge
închegat
preiau o altă viață
și-n toată lumea asta
un singur pat
o mână
cafea, țigări
un strigăt
de dimineață
și trădarea din amurg


ne căutăm
orbește
și în tot dezmățul
ăsta se ascunde
cel puțin
unul dintre noi

viața se oprește
în groapa comună
la ieșirea
din orașul
cu dimensiuni
și lumini stinse


zâmbim cu fața la perete
câteodată nu ne privim nici noi