În patimi arse cresc neliniști roi
Și fluvii roșii - tânguiri deșarte.
Un răsărit de lună-i între noi,
Dar ce departe sunteți, ce departe!

Cernind sentințe-n lumea de poeme,
Trec înserări spre nicăieri purtate,
Orbecăind prin tainițe, boeme,
Albastre, pustiite, marmorate.

La cina cea de taină-s fără voi,
Absențele se-nchid ca într-o carte,
Spre răsărit privesc cu ochii goi,
Departe sunteți, Doamne, ce departe!