Locuiesc într-o tigvă de zeu.
Dorm în talaș de lacrimă verde,
În sălaș de ape despicate
Precum în colivii cu zăbrele de trestii.
Sub aceeași calotă
Se răsucește în somn
Femeia, încâlcită prin vorbe.
Din inima ei latră
Un câine flămând-
Pietrele pe care le-am întors cu bombeul
Nu-și mai arată fața.
Visăm același vis
Cu arbori pe care crapă scoarța.
Tăcerile noastre- vag epicentru,
Adună mugurii ca o pilitură de fier.
ÃŽn zori la groapa de var
Ne spălăm oasele
Cu fornăituri cabaline,
Râsete zornăitoare
Pe tarabele norilor.
Privirile se răspândesc
Ca o molimă.