Casa noastră era înconjurată de indivizi nevăzători
ce scoteau serpentine din buzunare
aruncându-le peste acoperișul de ardezie.
Mama asculta vuietul unei aeronave
eu mi-am privit degetele și fiindcă nu lipsea nici unul
am început să scriu mici istorii despre bulbii de lalea
din pământul înghețat
despre caietul cu foi arse pe jumătate
și despre lumina ce mirosea a copil părăsit.
Sticla portretului cu un mire viu și-o mireasă învelită în celofan
reflecta pâlpâirile cărbunilor aprinși.
Mâna mea dreaptă răscolea jarul
mâna stângă luneca printre schelete de șoareci
încă nu știam atunci că în martie
mă va înghiți din nou pământul natal.