Nu, noi nu am rămas de căruță,
pietonii abia mai au loc pe trotuare
de atâtea limuzine, viața miroase
a benzină, a cauciuc ars, ce busuioc,
aproape totul e cu o treaptă mai sus
căderile sunt deci senzaționale,
dar bandiții dau lecții de morală,
marii escroci dorm în parlament,
demagogii zâmbesc în manuale

nebănuite secte balcanice auresc
monezile cu efigii gușate multiplu,
parlamentul are vacanță monșer,
se face politică la frizeria din colț
sub foșnetul bricelor pe gâtlejele
managerilor în concediu prelungit,
astăzi rachetele sunt atât de precise
că poți să razi mustața unui dictator
pe când își fredonează melodia preferată
sub grădinile edenului, chiar sub pomul
cunoașterii lângă obuze cu cuneiforme
sau în buncăr, în fața camerei de luat
frumos vederile celor mulți dar muți,

când un paparazzi e un coiot de oraș
iar reporterul doar un tip curios
războiul se dă în reluare în multe
episoade la tv, arta e și ficțiune și
luptă cu dezinformarea în oslo
tel aviv new york bruxelles bagdad
damasc iată califul harun al rașid
adumbrit de o mie și una de nopți
cum amestecă basmele cu adevărul

în bărăgan floarea soarelui e mai neagră
decât cernoziomul crăpat de secetă,
în capitală nu mai sunt bragagii,
în dâmbovița nu mai e apă,
dreptatea a ieșit din tribunale,
sub zdrențe are ochii scoși,
simulează alte boli mărunte
dar are cancer și cerșește pe la colțuri
și nimeni nu o bagă în seamă,
și nimeni nu o bagă în seamă...