Am învățat să cânt un singur cuvânt
Cu o singură rimă destrăbălată.
ÃŽntre silabele sale cele mai toante
Am știut să te găsesc cu un cuțit

Am tăiat cu el carnea de pe oase
Și-am împărțit-o la câinii grajdurilor mele
Unde mi-am crescut
Orice cuvânt ciung, schilod

Când voi muri vei afla și tu din ziare
Și vei veni să-mi îngrijești
Animalele ce-au uitat să moară odată cu mine.
ÃŽn amintirea mea vei face toate astea.

Voi fi înmormântată lângă un râu.
Uitând să nu mai exist nicicum.
Voi putea citi ramurile cu ochi de flori
Voi putea citi iubirea din sufletul tău
Fără să mai am nevoie de ochelari
Și în cele din urmă nu te voi mai
aștepta să
vii
să-mi mângâi tâmpla cu febră
Și în cele din urmă te voi
lăsa
să pleci din mormântul meu
să-mi părăsești câinii și cuvintele mele
cu silabele toante
și prea marea mea nevoie de vocea ta.

Îmi voi închide ochii
Îmi voi inspira și-mi voi expira ultimul suflu
Îmi voi arunca cuțitele de pe carnea mea
Și inima mi se ve dezintegra ultima
Singura unealtă cu care am scris vreodată.

Dar pe tine nu te voi uita.