trăiesc ciudat așa ca într-un tratat de estetică
mă abandonez
în apele cenușii din ochiul privitorului
fac semne celui ce umblă șleampăt prin mine

hei domnule ai grijă la totemuri
ai grijă cum treci prin acvariile opace ale cuvintelor
totul aici este la indigo totul se scrie
într-o hermeneutică a inimii

când urâțenia își deschide paginile de seară
ei respectabilii cititori intră în somnolența nomadă
uitând de scrisul în aqua-forte

aud cu degetele aud cum își încâlcesc gândurile
cum nu pot ridica pleoapele semnelor
cum își caută lecturile exemplare dincolo de porți

hai să vorbim despre toate acestea
să înmulțim lent respirațiile dintre litere
să ne încolăcim o vreme în jurul punctelor
și când nimic nu mai are rezonanță să ne exilăm în sunete

astăzi frumusețea nu ne mai apără de vid