îți aud inima
bate în tavan
ritmic
lemnos
incisiv
îți și văd gleznele
rostogolindu-mă fioros
mușcând cu patimă
praful
distanța dintre două corzi vocale
gâtuite de durere

e prea târziu să mai trag pe nări
izul de iarbă coaptă
tensiunea în crescendo
un instrument ciudat
încins la roșu
în carne
cu dibăcie
stau gol și-mi vine asta în minte
golul tău
mirosul lui mai ales
aura
o bulă de nevinovăție în care te răstorn
ca și cum îți face plăcere un joc și te bucuri
și n-ai teamă și
totul se oprește aici olea
pentru că
olea mea trăiește într-o lume fără păcate
dezvelită
de pudoare de reguli de mâine
o lume leneșă
ca o pisică mare și sălbatică pe care am rătăcit-o nu știu unde nu știu când

amintirile se încolăcesc în coridoare
împing un aer rece
jos
curbat
ca o încheiere elegantă
de mănușă
probabil că ne-am iubit în toate viețile
de asta
știi am închis ușile toate una câte una
să nu iasă
moartea sexul dumnezeu







photo by scott james prebble