Porțelanul meu săracul
A plesnit de tot și tace.
Ce imagini albe-negre
Ce-atmosferă cu chiștoace..

Te apropii cald de mine
In pași moi de draperie
In fotolii răsfirate
In costum de cununie.

Ne zâmbesc tablouri strâmbe
Seturi de cafele fierte.
Indesate-n debarale
Zac pasaje din concerte.

Canapele, etajere
Pat micuÈ› cu perne-albastre
Flori în glastră, cărți sihastre.

Þi-am mai scris o poezie
S-o citești la deșteptare
Să te miri ce frumusețe
E în mine și mă doare.

Dar acum, doar felinare…
Doar săruturi, doar răbdare
Doar atingeri
Și covoare.