Ce ninsoare insidioasă și tristă,
lipește nebuloasele nopții pe geam
mântuind tot ce știu că există...
L-am găsit pe pământ, îmi spuneam,

respiră, ca mine, doar lumină albastră.
Vom trăi în neaua din somn, murmuram,
pentru că numai fulgii minunii din noi
plănuiesc același zbor prin fereastră

cu-aceleași febrile pseudo-atingeri
imuni la acidul din prea recile ploi.
Dar ce nerăbdare ne colindă nebună

în spațiul acesta sleit de constrângeri
și ninge aripi potrivnice peste îngerii goi
eludați de chemări înghețate-n lumină...



26 decembrie 2001