M-am saturat sa ma tot chemi in disperare
cu glasu-ti moale, patetic, miorlait;
m-am saturat sa-mi tot cazi la picioare
eu - obligat fiind de bunul simt
sa te ridic.

De azi am sa m-arat numai din departare
si doar o data-n luna -
cand e plina -
sau, si mai bine, doar
cand mici crampeie de lumina
imi adumbresc crai noi pe chipul gol
si in intunecimea-nselatoare
imi ascund omenescul
ce pangareste aura
din orice-nfatisare.

Astfel,
vrednic voi fi pe veci
de adorare,
iar tu - sa ma iubesti ca pana ieri,
la fel de mult, insa...
din departare.