Toamnă cuvânt
Totul s-a schimbat

M-am înecat. Nu mă mir...
ÃŽn mine sunt scufundat
Adânc sunt în exteriorul începutului a nimic

Împietrit în gălăgia lui macabrul alb-negru-verde mă ascultă
Gâlgâind prin pori bălți

O picătură îmi face cu ochiul
Acum e singura din ocean
M-am declinat deja prin toate cazurile
În orice caz sunt înecat

Sângele apă nu se face (îmi zic plin de speranță)
Ce îmbulzeală la ieșiri! E oră de colț...
Apa vrea să intre, eu vreau să ies, sângele nu știe ce vrea,
Ce mod de a muri, ce mod de a te naște, ce mod de-a înțelege!..

Cerul e vălurit, e înspumat
Apa-i înorată, stă să toarne.
Toamnă cu ploaie. Nimic nu s-a schimbat.