Poveste pe întuneric fără înțeles
Ce stupid să mori lovit greu
De ceea ce nu se vroia decât
Un simplu gest de compasiune reflectată
Acum în zborul lui spre hău
Un creier de plumb e atârnat,
În jos, în jos și iar în sus
Realitatea moare iar și iar
Încet, dar în continuă accelerație
Pădurea arde acolo sus în cer.