Cine sunt eu?
Întreabă valul neostoit al mării
și cetățile de corali din adâncuri.
Întreabă câmpiile sângerând maci
și munții cu fruntea în soare, surâzând.

Cum sunt eu?
Îți vor spune pervazul ferestrei mele,
fântâna din curte
și liliacul alb, înflorit.

Care sunt eu?
Privește pasărea plutind în cercuri
deasupra cuibului,
furnica înțeleaptă, cu pașii mărunți,
perechea de cireșe, la urechea stângă a înserării.

Unde sunt eu?
Ai să mă găsești pe Calea Lactee,
a șaptea stea a Carului Mare
(voi clipi de trei ori, pentru tine).

Când sunt eu?
Ascultă-mă în fiecare tresărire a orologiului,
atunci când secundele se întâlnesc,
în mare taină,
cu minute și ore, pulsând împreună.

Ce sunt eu?
Un bob de rouă sărutând zorii,
contopindu-se apoi cu petalele rubinii
ale trandafirului din care voi înflori
mâine.

A cui sunt eu?
Fiică a Universului, îi aparțin întrutotul,
când cuminte și temătoare,
cu ochii umezi, plecați,
când mândră, pășind din stea în stea,
pe drumul către mine.


Mă poate recunoaște oricine.
E atât de simplu!




15 ianuarie 2003